Nu e vorba de postul de desene animate, doar suntem şi maturi, şi serioşi. E vorba de acel „Putere maximă!” rostit de Mihai Stoica acum două luni şi ceva, precum arhimedianul “Evrika!” declamat în cadă acum două mii şi ceva de ani de către savantul antichităţii.

După arestarea lui Gigi Becali, managerul a făcut o vizită la penitenciar, iar la ieşire a ţinut să lase senzaţia că butonul nuclear al Stelei se află în mâinile sale. Pentru cei ce ştiu cum stau lucrurile acolo, mesajul era că el ia deciziile, fără Teia Sponte, fără verii impresari, fără nimeni altcineva. Şi că inclusiv antrenorul se află sub directa sa îndrumare şi protecţie.

Acum, la două luni distanţă, aflăm lucruri interesante. Că şase jucători, aflaţi la sfârşit de contract, nu vor să negocieze prelungirea cu nimeni altcineva decât cu patronul privat de libertate. Păi, dacă ai putere maximă, atunci îi determini să negocieze cu tine, că doar tu eşti acum Clubul! Ai abilitatea să-i aduci spre cât vrei tu să le dai, nu spre cât ţi-ar cere ei, în fine rezolvi problema. Dacă nu poţi să faci asta, dacă ei ţin neapărat să negocieze direct cu finanţatorul, nu e nicio problemă, e bine şi aşa. Doar că nu se mai poate vorbi de putere maximă.

După cum, şi pe axa Chiricheş-Tottenham, lucrurile stau cam la fel. Orice om cu capul pe umeri, când aude de opt milioane de euro semnează imediat, să nu se răzgândească londonezii, care nu sunt doar bogaţi, ci şi şmecheri ca structură genetică. Dar, dacă de la sud de Gara Progresu vine ordin că nu se dă Chiricheş, că doar cine or mai fi şi ăştia de la Tottenham, atunci rămâne ca la Jilava. Unde e puterea maximă în acest caz?

Niciodată şi nicăieri în România un angajat al unui club nu va avea putere maximă, aceasta rămânând a patronului şi manifestându-se plenar în orice împrejurare, chit că în jurul şefului cel mare s