Mulți dintre ei sunt, astăzi, pensionari onorabili. Trăiesc printre noi, ne zâmbesc în fiecare zi, se joacă în parc cu copiii, spun povești, dar niciodată nu povestesc atrocitățile pe care le-au comis. Ei sunt torționarii din închisorile comuniste!
Un bătrân de 77 de ani care cerşeşte milă. Acelaşi om care acum 55 de ani schingiuia şi tortura la Piteşti. Şi atunci, şi acum, acelaşi nume: Titus Leonida.
"Vă rog eu, nu publicaţi nimic... vă rog eu...". E tânguiala unui bătrânel gârbovit, aplecat de spate, uscat, cu fața căzută. Complet alb la cap, cu o pleşuvie accentuată, îşi ţine palmele împreunate strâns. Se roagă din nou: "Nu scrieţi nimic... eu nu discut despre asta, vă rog să nu scrieţi...". Bluză de pijama decolorată, luată peste cămaşa, îl face să pară şi mai derizoriu decât îl arata chipul care implora. Astfel de rugăminţi să fi auzit şi el acum mai bine de 55 de ani? Aşa tânguieli să-i fi intrat în urechi la Piteşti? Dacă aşa a fost, toate l-au lăsat rece. Nici o figură de stil aici: bătrânelul insignifiant care cerşeşte milă a fost unul din cei mai temuţi torţionari de la închisoarea Piteşti. A fost "reeducator". A fost celebrul "Leonida".
"Aşa erau vremurile"
"Ce vreţi?", a fost prima replică a torţionarului de la Piteşti. A ieşit din apartament, trăgând uşa după el. "Povestiţi-ne despre perioada în care aţi fost deţinut politic", a început IEŞEANUL. "Ce să spun? Nu spun nimic, atât timp cât Brucan apare la televizor şi da lecţii!", aproape că a strigat Leonida. "Aţi fost legionar?", a întrebat IEŞEANUL. "Da, am fost, am fost", a spus repede bătrânul. "Aţi fost prieten cu Turcanu, torţionarul, i-aţi fost apropiat...", a adăugat IEŞEANUL. "E o legendă! Adică Turcanu e adevărat, adică e adevărat ce a făcut el, restul e o legendă!", s-a înfuriat înecat Leonida. "Aşa erau vremurile, aşa era atunci. Dacă trăiam la Berlin,
