Safta Brâncoveanu, fiica domnitorului Constantin Brâncoveanu, şi soţul ei, Iordache Kretzulescu, au hotărât ridicarea din temelii a unei biserici la bariera de nord a oraşului, pe locul numit „Puţul cu zale”. Până în acel moment, viaţa celor doi fusese marcată de evenimente tragice, începând cu executarea domnitorului Constantin Brâncoveanu şi a celor patru fii ai săi la Istanbul, în 1714, la care fuseseră martori, şi continuând cu anii de exil. Pe terenul dăruit de domnitorul Nicolae Mavrocordat, care îl numise pe Iordache Kretzulescu mai întâi mare logofăt (ministru de externe), iar apoi mare vornic (prim-ministru), aveau să se înalţe, pe lângă biserică, şi un han care va face parte din ansamblul monahalo-comercial.

Afectat grav de cutremurul din 1838

Sfinţit pe 30 septembrie 1722, edificiul arhitectonic a devenit un important punct de reper pe harta oraşului, proprietăţile care îl înconjurau sporind în mod constant. „De-a lungul secolului al XVIII-lea, biserica primise foarte multe danii, astfel că devenise una dintre cele mai bogate din oraş”, ne spune istoricul George Potra, care adaugă, referindu-se la Hanul Kretzulescu: „Este fără îndoială că acest han, construit în jurul bisericii după cum cerea moda vremii, trebuie să se fi ridicat în ultimele două decenii ale secolului al XVIII-lea.” Cutremurul din 23 ianuarie 1838 a afectat grav edificiul, fiind necesare, în consecinţă, lucrări de restaurare.

Biserică bogată, reconstrucţie întârziată

În ciuda faptului că biserica era una dintre cele mai bogate, având ca proprietăţi moşii care însumau mai mult de 200.000 de pogoane, lucrările de reconstrucţie au început mult mai târziu. „Este sigur că prima reconstrucţie a hanului a fost făcută complet după 1850. Lucrările de reconstrucţie s-au făcut prin licitaţie publică anunţată în ziare: partea din dreapta clopotniţe