E greu cu ditamai Bentley-ul pe cărările înguste ale Iveriei! Şi e şi mai greu când adversarii nu mai sunt veniţi cu rata, ca Vardar! Pe Steaua a durut-o destul de rău impactul cu Caucazul, asprimea gruzină s-a simţit din plin, peste ea aşezându-se puţin din rafinamentul de Bohemia presărat de central-europeanul Uhrin.

Fără Tănase, care a avut câteva momente de acurateţe ofensivă, ar fi fost foarte greu. Fără Tătăruşanu, inspirat la penalty, ar fi fost aproape imposibil. Sau poate fără Xisco, spaniolul şutând aproape la fel de prost ca şi Gicu Grozav.

Într-un meci în care motoarele s-au pornit greu, în care Pintilii şi Bourceanu au rătăcit multe baloane la mijloc, în care Latovlevici, parcă auzindu-l pe Piţurcă, a cam fost făcut praf de interesantul Merebaşvili, în care Stanciu n-a existat, parcă speriat de ştirea venirii Prinţului Cristea, trebuia să apară ceva care să aducă Steaua spre turul următor, pentru c-ar fi fost mult prea palpitant să se lase deznodământul pentru retur.

Acel ceva a venit din gura lui Hagi. Mai erau puţine ceasuri până la meci când Gică deplângea soarta lui Gabi Iancu. Joacă prea puţin, la vârsta lui banca de rezerve îi poate toci nu doar turul pantalonilor, ci şi încrederea. Apariţia lui Iancu după pauză părea să fie un gest de telepatie pe axa Bucureşti-Tbilisi. Urmat de o execuţie de mare eficienţă a acestui rafinat adolescent, venită la câteva zeci de secunde după ce apărarea fusese praf de stele şi ducea la creşterea consumului de distonocalm pisat şi presărat la punctual cu var.Şi continuată cu al doilea gol, servit pe tavă de Tănase, reconfortant de viu în acel minut 80.

Hârşită prin arenele lui Ajax, Stuttgart şi Chelsea, Steaua a avut un ceas de emoţii, dar acum are cale bătută către mai departe. Greu de spus dacă după emoţii au mai avut forţa şi inspiraţia să-i întrebe pe