O istorie magică zace uitată la Botoşani sub lanuri de porumb şi un munte de indiferenţă. Două cetăţi dacice, poate printre cele mai mari aşezări fortificate din epoca fierului de pe continentul european sunt an de an arate cu plugul şi semănate.

Pământul sub care se ascund comori abia „gustate” de arheologi acum 50 de ani a fost, din inconştienţă sau doar din neştiinţă împărţit după 1989, ţăranilor pentru agricultură. Din vechile cetăţi nu a mai rămas decât un mal de pământ şi multe legende.

Un ”El Dorado” al arheologiei. Aşa a numit Mircea Petrescu Dâmboviţa cele două cetăţi situate la câţiva kilometri de municipiul Botoşani. Uriaşe prin întindere şi esenţiale ca importanţă, cele două aşezări fortificate aşezate în satul Stânceşti, comuna Mihai Eminescu se întind pe o suprafaţă de peste 50 de hectare şi sunt probabil între primele aşezări fortificate din sud-estul Europei. Ambele cetăţi comunică între ele şi au fost ridicate acum 2500 de ani, în secolele VI-III.

Destinate apărării contra barbarilor din Est, în principal a călăreţilor sciţi, triburile dacilor liberi prosperau din comerţul cu grecii.

”Chiar dacă se aflau la o distanţă destul de mare de cetăţile greceşti de la Marea Neagră, există indicii că efectuau comerţ cu aceştia. Probabil că exista un drum comercial”, a spus arheologul Maria Diaconescu.

În sprijinul acestei afirmaţii stau şi numeroasele obiecte descoperite de arheologii ieşeni Adrian şi Marilena Florescu, care au efectuat săpături aici în anii 1960-1970. Potrivit lor, cetăţile erau impunătoare, apărate cu valuri uriaşe de pământ şi întărite cu palisade. Obiectele descoperite de arheologii ieşeni indică o activitatea economică intensă, fiind găsite amfore şi vase greceşti dar şi obiecte ce amintesc de luptele ce se purtau în zonă. Sute de vârfuri de săgeată, vârfuri de lance şi zeci de