Rar, ce-i drept, însă se întâmplă uneori ca superstiţiile populare să bată ştiinţa şi nu puţine sunt cazurile în care testul calendarului chinezesc, spre exemplu, a contrazis ecografiile atunci când s-a pus problema determinării sexului unui bebeluş încă nenăscut. Din dorinţa de a-şi astâmpăra curiozitatea legată de viitorul membru al familiei care urmează să vină pe lume, părinţii au scornit tot felul de teste menite să dezvăluie dacă acesta urmează a fi fetiţă sau băieţel, iar printre acestea se numără testul verighetei, testul poftelor gravidei, testul burţii ridicate, testul bătăilor inimii fătului, iar superstiţiile populare nu se opresc aici.
Amniocenteza este o metodă care are o rată a preciziei de 100%, dar care prezintă un risc secundar de pierdere a sarcinii. Folosirea ultrasunetelor este mai sigură, dar este mai inexactă la stabilirea sexului fătului dacă este realizată cu mai puţin de 18 săptămâni înainte de sarcină. Un studiu publicat în 2011 în “Journal of the American Medical Association” a dezvăluit că testele care analizau sângele mamei pentru ADN fetal după şapte săptămâni pot dezvălui sexul unui băiat în mod corect în 95% din cazuri şi sexul unei fetiţe în mod corect în 98% din cazuri. În schimb, testele de urină sunt inexacte, având aceeaşi rată de succes în prezicerea sexului viitorului bebeluş ca aruncatul unei monede în sus. Un studiul realizat de Eleven Bub Hub a verificat sexul copilului prin metode “din bătrâni” şi peste 50% din rezultate s-au dovedit a fi corecte, aceste superstiţii populare având următoarele rate de succes:
• Testul numărului de bătăi de inimă ale bebeluşului - rata de succes 80%: atunci când pulsul bebeului este peste 140, este fată, iar dacă pulsul e sub 140, este băiat. În general, pulsul bebeluşului este mic la început şi începe să crească din ce în ce mai mult până la 9 săptămâni, apoi încet, încet mai
