Astăzi se împlinesc fix 10 luni de când semnez, în "ring", această rubrică. Mărturisesc că nu o dată m-am întrebat, în tot acest răstimp, dacă "Bombănelile" mele sunt tolerate doar pentru că sunt sponsorizate - şi prin asta nu produc pagubă stăpânilor mei de la ziar - sau şi pentru că o fi ceva de capul lor! Asigurările lui Emanuel, redactorul care răspunde de mine, nu mi-au fost suficiente, de aceea am simţit nevoia să capăt şi alte feedback-uri! În primul rând, din corespondenţa cu cititorii mei la adresa de mail marina@ziarulring.ro, unde m-am bucurat să găsesc, pe lângă atât de necesarele critici, şi o mulţime de aprecieri. Cel mai tare m-a încântat să constat că gândurile mele le vâjâie prin cap şi altora şi că felul meu de a privi lucrurile sau de a-mi explica haosul din jur nu este singular.
În al doilea rând, am avut şi un alt gen de revelaţie. Dacă, funcţionând de atâţia ani pe micile ecrane ale românilor, m-am obişnuit cu "interpelările" stradale, care-mi dădeau de-nţeles că nu trudesc chiar degeaba în TVR-ul meu cel de toate zilele, iată că ultimele luni mi-au oferit surpriza unor cu totul alte revelaţii. Bucureştenii au început să mă oprească pe stradă nu pentru a mă întreba cât e ceasul, unde e strada Zambilelor sau dacă medicul Raed Arafat fusese avertizat că o să-l pun să-mi măsoare tensiunea, în direct, în emisiune, ci pentru a mă felicita pentru... "Bombăneli"! Prima oară am crezut că e o întâmplare şi m-am ferit să mă bucur. A doua oară am devenit ceva mai atentă la cel care mă oprise pentru a aproba o idee pe care o lansasem în ediţia din acea zi. Deja, de la a treia reacţie, am dat frâu liber bucuriei! Iată o izbândă care-mi arată că întoarcerea mea la prima mea iubire - scrisul - nu a fost chiar o greşeală (şi le mulţumesc celor de la "ring" pentru această şansă!). Căci ce poate fi mai plăcut decât ca, în drumul tău spre c
