După transpunerea în legislaţia naţională a Directivei 24/2011 privind asigurarea asistenţei medicale în statele membre ale Uniunii Europene, românii vor putea merge să se trateze în clinicile din străinătate. Asistenţa medicală, se arată în directivă, înseamnă servicii de sănătate furnizate pacienţilor pentru: evaluarea, menţinerea sau refacerea stării lor de sănătate, inclusiv prescrierea, eliberarea şi furnizarea de medicamente şi dispozitive medicale. RL a încercat să răspundă la principalele întrebări legate de modul în care vom putea beneficia de aceste servicii.
Cine va avea prioritate?
Avantajaţi vor fi pacienţii care se află pe o listă de aşteptare, cetăţenii din regiunile de graniţă şi pacienţii care necesită un tratament specializat datorită bolilor rare de care suferă. „Marele avantaj este că nu va mai fi nevoie de autorizare prealabilă decât pentru tratamentele scumpe sau care implică o spitalizare pe timp mai îndelungat. Prin urmare, toate tratamentele medicale care se vor face în străinătate se vor putea face fără a fi nevoie de aprobarea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate sau a Ministerului Sănătăţii”, declara, pentru Mediafax, preşedintele CNAS, Cristian Buşoi.
Cum decontează Casa Naţională de Sănătate cheltuielile făcute în UE?
Potrivit directivei, românii care optează pentru servicii medicale în străinătate vor plăti iniţial din buzunarul lor acele costuri, iar apoi, pe baza documentelor justificative, casa de asigurări de sănătate rambursează contravaloarea serviciilor medicale la nivelul tarifelor din România. Ţinând cont de diferenţele mari între costurile serviciilor medicale din Occident şi costul oficial al serviciilor medicale din România, sumele care trebuie suportate de pacienţi vor fi notabile. Rambursarea se poate face numai în situaţia în care serviciul medical acordat într-un
stat membru şi achitat
