Numită “alimentul-farmacie”, drojdia de bere este, de fapt, o ciupercă-minune de dimensiuni microscopice, Saccharomyces cerevisiae, care conţine 17 vitamine: tot complexul B, vitaminele D, H, E, 16 aminoacizi, 14 săruri minerale şi aproape 50% proteine. În plus, conţine acid folic, potasiu, crom, magneziu, calciu, fosfor, seleniu, are foarte puţine calorii, 0% grăsime, sodiu sau carbohidraţi. Drojdia de bere este un aliment miraculos cu beneficii excelente în tratarea acneei, stoparea căderii părului, menţinerea tinereţii pielii, revitalizarea organismului, tratează şi previne toate afecţiunile stomacului şi intestinelor şi ajută în curele de slăbire.

Săpăturile arheologice au scos la iveală dovezi ale utilizării unor procese de fermentaţie cu drojdii, pentru fabricarea berii şi a pâinii, încă de acum 4.000 de ani, în Egipt, şi indicii ale fabricării vinului încă de acum cel puţin 6 milenii în Georgia, Armenia, Grecia. Organismul care făcea posibile aceste procese - drojdia de bere - a fost observat la microscop în 1680 de către Anton van Leeuwenhoek, naturalistul olandez considerat “părintele microbiologiei”, inventator al microscopului şi primul om care a observat şi studiat organisme unicelulare, scrie descopera.ro. Rolul drojdiei în fermentaţie a fost lămurit abia în 1857, de genialul Louis Pasteur, care a explicat în lucrarea sa “Mémoire sur la fermentation alcoolique” că fermentaţia alcoolică era produsă de un organism viu, drojdia de bere, şi nu de un catalizator chimic, aşa cum credeau mulţi până la el. În cura cu drojdie de bere poate fi folosită atât cea uscată, cât şi cea proaspătă, însă de preferat ar fi drojdia de bere cultivată pe cereale (orz) malţate (drojdia obţinută în timpul fabricării berii) şi nu cea obişnuită, din comerţ, pentru că aceasta din urmă conţine cu 70% mai puţine vitamine. În plus, pentru o cură eficientă, drojdia proaspătă