Industria romaneasca a fost greu lovita, incepand cu anul 1990 si in continuare pana azi, prin blocajul financiar produs prin obligarea intreprinderilor de stat sa restituie partile sociale rezultate din contributia in bani a salariatilor la fondurile intreprinderilor, prin D.L. nr. 83/16 februarie 1990.
In urma acestei actiuni a inceput decapitalizarea intreprinderilor de stat prin cresterea dobanzilor la imprumuturile facute de intreprinderi la banci, pe piata a aparut de 11 ori mai mare masa monetara decat acoperirea ei in marfuri.
Este primul blocaj economico-financiar, produs inca de la inceputul anului 1990, caruia ii vor urma multe altele. A urmat apoi politica dezmembrarii, fara criterii de eficienta economica si tehnica, a marilor intreprinderi in mai multe unitati independente care s-au anulat tehnic si economic reciproc, situatie ce a "evoluat" in taierea cu aparatele de sudura a masinilor si utilajelor din intreprinderi astfel desfiintate si vinderea acestora ca fier vechi. Unele dintre masinile si utilajele ce au fost vandute ca fier vechi erau noi, luate de pe rampele de marfuri ale garilor iar altele abia au fost instalate in intreprinderi. A urmat capusarea unor mari intreprinderi (vezi OLTCHIM, CFR Marfa, SIDEX Galati etc.).
Romania a decazut si in politica regionala. Pana in decembrie 1989, Romania ocupa un loc avansat in politica regionala cat si in politica mondiala mediind conflicte internationale, inclusiv intre marile puteri, demarand chiar si procesul de pace din Orientul Mijociu, fiind artizanul acordurilor de la Camp David, succesele diplomatice ale Romaniei bucurandu-se de aprecieri pozitive pe plan international.
Dupa 1989 diplomatia romaneasca este intr-o continua retragere ceea ce afecteaza negativ atat pozitia si politica Romaniei pe plan regional cat si in lume.
Romania si-a distr
