Există o tradiție a fiecărei țări: Germania muncește în ură, Franța sădește pomi ca să mărșăluiască friții la umbră, Albionul rămîne perfid, iar România, vorba lui Tudor Mușatescu, e "eminamente agricolă", adică rămîne populată cu țărani troglodiți. Ultima dovadă a venit duminica trecută, cînd organizatorii au transformat Rock the city într-un penal festival al berii, ceva între "Zilele Băicoiului" și "Hai să facem horă în tîrla lu' tata".

Să trecem delicat peste

moftul organizatorului român, care a ținut musai ca scena să nu fie plasată în fața pavilionului central de la Romexpo, ci fix invers, în fața intrării centrale. Sigur, există numeroase motive logice și raționale pentru o asemenea manevră. De exemplu, "să nu vină mîrlanii la gard și să nu vadă absolut nimic. Ăsta e un drept rezervat celor care și-au cumpărat bilete la Normal circle". Voi reveni asupra acestui mic amănunt. Important a fost că, în starea actuală, doritorul de muzică avea onoarea să ocolească tot complexul, în căutarea intrării secundare. Dar nu-i nimic, bine măcar că nu erau indicatoare. Dacă ar fi fost, sigur erau făcute de aceiași români organizatori, deci sigur ajungeam pe undeva lîngă Otopeni.

Să nu trecem, în schimb, de badigarjii Shelter Security

Pentru că au fost scrofuloși la datorie și gata să aplice ordinele cu rigoare nemțească. Asta dacă, evident, Caracalul a produs vreodată și nemți. Eu, de exemplu, n-am trecut, pentru că eram un infractor periculos. Aveam în ghiozdan un obiect contondent, interzis expres de organizatori: un fioros stick, "deodorant solid" pe numele lui de botez. "Nu puteți trece, tre' să-l lăsați la poartă!" Bă, ej' nebun?! Și dacă aveam o scobitoare ce făceai, mi-o confiscai ca armă albă? Dacă aveam pastă de dinți te aruncai pe jos și urlai “Bombă!”? Puteam să sabotez tot festivalul cu două rățuște de plastic și niște săruri de baie