Daniela Ţane este unul dintre puţinii români contemporani care au lucrat în misiunile internaţionale ale Crucii Roşii. Pentru asta îţi trebuie şi spirit de aventură, şi de sacrificiu, şi un pic de nebunie poetică şi, mai ales, dragoste de semeni – trăsături pe care autoarea le împărtăşeşte din plin.

A rezultat o splendidă carte de amintiri: “De la India la Indiile Africii”, apărută anul acesta la Editura Pandora M (Grupul editorial Trei). Chiar dacă Daniela Ţane este foarte tânără încă, pare a fi trăit mai multe vieţi. Trebuie subliniat şi faptul că înainte de a ajunge să lucreze la Crucea Roşie, Daniela Ţane a fost timp de câţiva ani în India ca funcţionar pe probleme culturale în ambasada României. Iată de unde şi titlul cărţii de faţă: este rezultatul călătoriilor autoarei prin Asia şi India, în special, prelungite ulterior cu mai mulţi ani de misiuni în Indiile Africii (Etiopia) şi alte ţări ale continentului negru.

Publicate aleatoriu în diverse reviste, inclusiv în “Adevărul literar şi artistic“, scrierile Danei Ţane palpită de viaţă şi de bucurie. Este vorba despre bucuria de a descoperi oameni noi, locuri şi monumente, peisaje şi oameni, tradiţii şi culturi îndelung visate. Este, în fond, un jurnal de bord ale cărui trăsături iniţiatice personale devin exemplare şi importante pentru orice cititor.

Spre pildă, pentru cititorul fascinat încă de India, cele câteva pagini dedicate oraşului Calcutta (numit al “lui Eliade”) nu pot decât să-l îmbogăţească. Mergând pe urmele lui Eliade şi ale profesorului său Dasgupta, ale fiicei acestuia Maitreyi. Iată că, peste timp, Eliade pare a fi fost răzbunat: “La câţiva ani după dramatica poveste de dragoste a fiicei, soldată cu surghiunul tânărului Eliade din casa maestrului, profesorul însuşi cade în mrejele aceleiaşi iluzii (eterna maya despre care vorbeşte şi Eliade în Memorii), şi, îndrăgost