● Robert M. Pirsig, Zen şi arta reparării motocicletei, traducere din limba engleză de Bogdan Perdivară, Colecţia "Biblioteca Polirom", Editura Polirom, 2013.
Un roman bizar şi monumental, al unui autor cu o carieră literară de-a dreptul zen. Robert M. Pirsig debuta cu această carte în 1974, la 46 de ani (după ce 121 de edituri îi respinseseră manuscrisul), şi nu avea să mai recidiveze editorial decît după alţi 16 ani. A avut omul de două ori ceva de spus, a făcut-o... şi atîta tot, fără a-şi bate capul cu ritmicitatea, constanţa sau alte asemenea imperative ale menţinerii în atenţia publicului şi a criticii. Pirsig şi-a scos „diploma“ de scriitor la „fără frecvenţă“. Debutul său în roman va fi însă unul intens „frecventat“ (cu milioane de exemplare vîndute pînă în prezent) – aşa că menţinerea în actualitate a autorului s-a petrecut fără concursul vreunei încrîncenări auctoriale. E ceva!
DE ACELASI AUTOR Fetiţele. Rude sărmane Mirajul fericirii Cealaltă faţă a Lunii. Scrieri despre Japonia Arta esenţei Încă mai interesant mi se pare succesul de care s-a bucurat această carte, în condiţiile în care e vorba de un „roman filozofic“ masiv, care nu se sfieşte să „filozofeze“ pe vreo două treimi din spaţiu, nelăsînd „romanescului“ decît o biată treime (şi aia, mai mult contemplativă decît epică, presărată ca respiro între două „prelegeri“). Şi totuşi, de patru decenii încoace, cartea n-a încetat să fie un bestseller. Pesemne pentru că e o carte care caută soluţii unor ofuri pe care le oftăm cam toţi: vorbeşte despre urîţenia, superficialitatea şi blocajele lumii actuale, de care vinovată s-ar face o structură a raţiunii „vidă emoţional, lipsită de însemnătate estetică şi pustie spiritual“; apoi contrabalansează totul cu o investigaţie asupra Calităţii (implicit a entuziasmului, seninătăţii, păcii minţii şi a altor armonii zen) ca loc de convergenţă al tutu
