Cifrele oficiale arata ca somajul din Elvetia s-a situat in ultima perioada la nivel de 3%, ceea ce ne permite sa-l apreciem ca aproape inexistent.

Situatia are multe explicatii, dar trei dintre acestea ar putea sluji ca lectie pentru alte state europene, unde somajul a ajuns principala povara economica a bugetelor - noteaza La Tribune.

O formula liberala

Prima explicatie: invatamantul in Elvetia nu impinge tineretul spre bacalaureatul teoretic, capabil sa produca adevarate cohorte de "calificati", incapabili sa-si gaseasca un loc in industrie.

Prin educatia lor, tinerii sunt orientati de timpuriu spre optiunea lor profesionala, iar daca s-au fixat in zona teoretica, nu se exclude si o alta formare profesionala alternativa, in paralel.

A doua explicatie. Elvetia este o tara liberala nu in sensul politicianist al cuvantului, ci in sensul cel mai pragmatic. Exista o totala libertate atat la angajare, cat si la concediere.

A impune angajatorului normative stranse atunci cand isi concediaza angajatul inseamna a-l incuraja pe acesta din urma la o anumita indolenta, el considerandu-se in permanenta sub tutela protectiei sociale si a drepturilor sale infailibile.

Asemenea protectie isi are locul intr-o tara unde angajatul concediat risca sa nu-si gaseasca usor alt post. In Elvetia, piata muncii functioneaza ceas si nu exista situatii cand ar putea fi avantajati angajatorii sau, dimpotriva, angajatii. Ca urmare, solicitantul licentiat isi poate gasi rapid un nou loc de munca.

Un salariu mediu de invidiat

A treia explicatie. Taxele si impozitele aplicate asupra salariilor se situeaza in Elvetia la nivel de 25%, cam cat a treia parte din cele aplicate in Franta sau Italia (80%). In aceste conditii, niciun patron nu risca sa faca angajari la negru si niciun angajat nu accep