După „Marea mahmureală”, înscăunarea prinţului Cristea la Steaua, şi „Marea mahmureală 2”, angajarea lui Daminuţă la Vaslui, se vorbeşte de lansarea celei de-a treia părţi din faimoasa serie a acestor zile tulburi: transferul lui Chiricheş la Tottenham.
De când am auzit că Tottenham vrea să-şi ia un fundaş central de la Steaua, am crezut în permanenţă că este vorba de Szukala. Dar văd că totuşi se insistă cu Chiricheş.
Povestea lui Chiricheş îmi aduce aminte de cele 1001 de transferuri prin Europa ale lui Rădoi. Cel care avea să sfârşească până la urmă într-un caravanserai al „unchiului” Oli. Victor Piţurcă spunea recent la Dolcesport că Boloni a vorbit cu Wenger pentru un transfer al lui Rădoi la Arsenal, dar maestrul alsacian ar fi apăsat pe buba cea mare: viteza şi detenta căpitanului de atunci al Stelei.
Chiricheş are o mobilitate deosebită pentru un fundaş central. Şi sunt de acord cu Mihai Stoica, managerul Stelei spunând la un moment dat despre jucătorul său că are o linişte mai mare în posesia balonului decât David Luiz. Dar, apropo de detenta care-l interesa pe Wenger, când vine vorba de acest aspect Alderweireld sau Ibisevic ar avea nişte lucruri de spus. Iar Chiricheş s-ar duce nu în Spania, Portugalia sau Franţa, ci fix în patria în care în fiecare week-end se dă pe stadioane Bătălia pentru Anglia, o reconstituire a celei mai mari bătălii aeriene din istorie. Acolo o jumătate din echipele din Premier League investesc în Messerschmitt-uri şi Spitfire-uri gen Shane Long, Peter Crouch sau Andy Carroll, îngrozitor de tari în jocul aerian. Dar chiar şi echipele care joacă pe jos, precum Manchester City sau Arsenal, vin cu nişte ameninţări formidabile în jocul aerian precum Kompany sau Mertesacker.
Ce poate face plăpândul Chiricheş în faţa unor astfel de coloşi? Şi unde vor fi golurile sale aeriene
