Mă caută, la intervale mari, o fostă excelentă studentă, acum profesoară de engleză într-o şcoală din Iaşi. Persoana în cauză este de o admirabilă fineţe şi discreţie, învăluindu-şi rarele solicitări de întrevedere cu nenumărate scuze şi politeţuri. În aparenţă, nu are probleme majore sau controversate, ce ar putea să mă pună în situaţii delicate, ci doar cerinţe extrem de benigne, cum ar fi, de exemplu, sfaturile profesionale pentru circumstanţe sociale cît se poate de inofensive. Totuşi, dincolo de suprafaţa neutralităţii, eu intuiesc o dilemă uriaşă în structura de adîncime a interlocutoarei, care, mărturisesc, mă îngîndurează, trezindu-mi un irepresibil sentiment de responsabilitate. Pentru ca să înţelegeţi exact stranietatea emoţiei ce mă copleşeşte, am să vă rog să-mi îngăduiţi o mică derogare „istorică“.

DE ACELASI AUTOR O alegere cinematică Istorii literare secrete Copilul capitalist Viaţă de filolog Fosta mea studentă – pe care o voi numi, ficţional, A. – a făcut anglistică spre jumătatea anilor 2000. A., în pofida unei timidităţi native, s-a remarcat în interiorul grupului de viitori anglo-americanişti. Eu revenisem, după lungi peregrinări, din SUA şi Anglia, şi aveam mari proiecte educaţionale. Decisesem să lucrez cu aceşti tineri după reţetele cele mai exigente ale universităţilor apusene. I-am „îndopat“ cu teorie critică şi filozofie culturală euro-americană de ultimă oră, i-am „forţat“ să scrie lucrări academice, sugerîndu-le eventualitatea şi chiar necesitatea publicării lor, i-am antrenat în discuţii libere, încercînd să le dezvolt abilităţile de public speaking pe diverse teme umaniste. În sfîrşit, m-am străduit să-i aduc la un nivel compatibil intelectual cu ceea ce văzusem la doctoranzii din spaţiul anglofon. Tinerii respectivi au răspuns neaşteptat de pozitiv la provocare, asumîndu-şi, cu neverosimilă rigoare, toate sarcinile pregătiri