Bulgaria face parte din uitaţii Uniunii Europene. Avînd în vedere cît de puţin se vorbeşte în presa europeană despre manifestaţiile în toi de peste 40 zile, şi în special de ciocnirile care au avut loc în faţa Parlamentului pe 23 iulie, se pare că această ţară de 7 milioane de locuitori, membră a UE din 2007 şi situată la unul dintre hotarele sale orientale, nu este suficient de importantă pentru a i se acorda atenţie. Şi totuşi, la baza manifestaţiilor se află un subiect care ar trebui să-l intereseze pe orice european. Un subiect pe care este fondată Uniunea Europeană precum şi valorile ei democratice, presupuse a fi împărtăşite de toţi locuitorii: statul de drept şi respectarea acestuia de către cei aflaţi la putere.
În Bulgaria, aşa cum a scris Frankfurter Allgemeine Zeitung, grupuri formate din fosta nomenclatură sau din serviciile secrete comuniste au fagocitat multe dintre instituţiile statului, în scopul de a-şi conduce micile lor învîrteli într-o vastă „zonă gri“, între politică, economie şi crimă organizată.
Şi toată lumea cunoaşte această situaţie, după cum reiese şi din rapoartele de evaluare ale UE cu privire la reforma justiţiei, corupţie şi lupta împotriva crimei organizate. Dar, în afară de suspendarea subvenţiilor europene, UE nu a luat nici o măsură serioasă pentru a obliga autorităţile bulgare să se conformeze angajamentelor asumate odată cu aderarea ţării.
Bulgaria nu este singura ţară cu probleme. România, supusă aceloraşi rapoarte de evaluare, este încă departe de a fi ireproşabilă. Iar reformele constituţionale introduse de guvernul lui Viktor Orbán în Ungaria, de mai multe ori criticate de Consiliul Europei, revin adeseori în dezbaterile Parlamentului European.
Însă discuţiile în privinţa acestor trei ţări sînt extrem de politizate. Viktor Orbán beneficiază de sprijinul necondiţionat al unei majorităţi din Partidul
