De-a lungul tranziției, acesta a fost refrenul cel mai frecvent atunci când venea vorba de aderarea la UE ori de reformele democratice. Nu-i rău că am deprins spiritul de competiție alături de vecinii bulgari. Dar ar trebui, cred, să-i dăm atenție în continuare.
În februarie, bulgarii au ieșit în stradă pentru că nu-și mai puteau plăti facturile la electricitate. Manifestațiile au condus la organizarea de alegeri anticipate. Ceea ce n-a rezolvat problemele, pentru că guvernul socialist rezultat după alegeri are o poziție șubredă, iar premierul Plamen Oreșarski, după cum scrie un comentator bulgar, “poartă masca monarhiei, doreşte să se adreseze naţiunii în calitate de conducător suveran, convins că societatea ar trebui să accepte în tăcere tot soiul de numiri şi de acţiuni”. Or, societatea bulgară nu mai e dispusă să accepte totul în tăcere.
La puțină vreme după instalarea noului guvern, oamenii au ieșit din nou în stradă. De data aceasta nu din motive strict materiale (precum plata facturilor), ci pentru a protesta față de numirea unui personaj controversat în fruntea serviciului de contrainformații. De fapt, pentru a protesta împotriva sistemului oligarhic care conduce țara: tot felul de “foști”, împărțiți în tabere (numite partide politice) care se dușmănesc de moarte, au instituit un sistem corupt, o mafie politico-economică. Așa au numit-o, printre alții, ambasadorul german și ambasadorul francez de la Sofia, care au publicat un editorial comun în sprijinul manifestanților. Protestatarii au organizat, timp de vreo 40 de zile, manifestații pașnice, inclusiv unele reprezentații ad-hoc (precum reconstituirea vivantă a tabloului “Libertatea conducând poporul” al lui Eugène Delacroix).
Citiţi textul integral pe Blogurile Adevărul.
De-a lungul tranziției, acesta a fost refrenul cel mai frecvent atunci când venea vorba
