Zilele trecute, în cazul unui torţionar al regimului comunist, fost şef al închisorii de la Râmnicu Sărat, s-a depus o plângere penală pentru omor deosebit de grav. Alexandru Vişinescu pe numele său, acum în vârstă de 88 de ani, a fost un adevărat călău pe vremea în care conducea închisoarea, mii de oameni arestaţi pentru convingerile lor politice anti-comuniste fiind acolo încarceraţi şi torturaţi în unele dintre cele mai cumplite moduri, mulţi dintre ei decedând în urma condiţiilor inumane de detenţie şi a regimului de teroare la care au fost supuşi. Printre ei foşti lideri ţărănişti şi liberali din perioada interbelică, inclusiv marele om politic Ion Mihalache. Tot aici au fost încarceraţi şi Corneliu Coposu ori Ion Diaconescu.

Plângerea penală a fost făcută de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi a fost înaintată parchetului, chiar dacă de la acele fapte cumplite au trecut 50 de ani.

N-am înţeles - şi am mai spus-o - de ce regimul de teroare comunist nu a fost niciodată condamnat cel puţin la fel de dur precum regimul nazist. De ce crimele acestui regim totalitar au fost mai uşor trecute cu vederea faţă de cele comise în timpul fascismului. De ce ideologia şi simbolurile comuniste n-au fost interzise aşa cum s-a întâmplat în cazul celor hitleriste. La urma urmei, chiar dacă n-au aplicat soluţia gazării din lagărele de concentrare fasciste, comuniştii au aplicat tortura şi epurările în masă la un nivel mult mai atroce decât naziştii în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar în istorie comunismul a făcut mai multe victime decât fascismul.

Şi n-am înţeles niciodată de ce, după Revoluţia din 1989, torţionarii comunişti au fost nebăgaţi în seamă, ba chiar protejaţi, lăsaţi în pace să-şi cheltuiască pensiile uriaşe şi să-şi vadă nederanjaţi de bătrâneţe. N-am înţeles de ce accentu