Scandalul Big Brother este departe de a se apropia de punctul culminant, cu toate că presiunea pe instituţiile care aveau cunoştinţă de programele NSA de supraveghere este tot mai mare. Generatorul acestei poveşti de groază pentru autorităţile americane, Edward Snowden, abia a reuşit să părăsească aeroportul din Moscova. Presa americană este în fierbere, ţările Uniunii Europene au devenit foarte sensibile la subiect, doar în ţara noastră apar propuneri de urmărire a cartelelor telefonice şi ale activităţilor pe internet. După ce militarul american Bradley Manning, acuzat de furnizarea a sute de mii de documente clasificate site-ului WikiLeaks, a fost găsit vinovat de spionaj riscând peste 100 de ani de închisoare, este foarte puţin probabil ca Snowden să mai calce vreodată în SUA, dar şi să mai apară prea curând curajoşi dispuşi să facă dezvăluiri.

Biroul directorului serviciilor americane de informaţii (ODNI) a declasificat documente secrete încercând să pareze valul de noi dezvăluiri privind extinderea programelor NSA de supraveghere. Făcând publice câteva documente cu puţin înaintea unei audieri a unor reprezentanţi din domeniile Justiţiei şi Informaţiilor în Comisia Judiciară a Senatului, directorul ODNI, James Clapper, afirmă că acţionează în "interesul unei transparenţe sporite". Unul dintre documente este autorizaţia Curţii de Supraveghere a Informaţiilor Străine (FISC), emisă pe 25 aprilie 2013, care obligă operatorul telefonic Verizon să livreze NSA zilnic, timp de trei luni, toate metadatele (numărul apelat, durata apelurilor). Edward Snowden a devenit cunoscut dezvăluind existenţa acestui document, pe 5 iunie, în ziarul britanic The Guardian. Alt document declasificat datează din 2011 şi prezintă aceste programe de supraveghere într-un fel de pledoarie în vederea prelungirii autorizării lor. Programul de colectare de metadate a fost prelungit până în