Cartea revelatoare a Annei Gabanyi, la care ne-am referit în trecuta tabletă, a fost precedată de apariția celui de al doilea volum din trilogia lui Larry Watts dedicat în bună măsură relațiilor totdeauna fragile și încordate dintre Rusia (URSS) și România. Analistul american crede chiar că a existat o constantă a tensiunilor de la Al. Ioan Cuza până la Ceaușescu! Cărțile fac parte din aceeași familie; dacă pe Gabanyi a interesat-o doar efectele imediate ale politicului în cultură și artă, Watts propune (și produce) revelații de calibru politic major, apelând la sumedenie de documente pentru prima dată făcute publice.

În comentariul postat pe net de Horațiu Dan Dumitru (a lucrat la Guvern prin 1990), prestația lui Watts este considerată demnă de Premiul Academiei Române pentru „contribuția la scrierea istoriei noastre naționale”. Pe undeva, așa și este, chiar dacă au apărut contestări care sugerează c-ar fi vorba doar de o „tentativă de reabilitare a comunismului românesc” – ceea ce, probabil, se va spune și despre culegerea de rapoarte ale Uttei Gabanyi. În amândouă cazurile, cred, poate fi vorba mai degrabă despre analize întreprinse sub semnul unei superioare obiectivități ce a cam lipsit multor tentative similare cutezate de autori români, încă sub influența unei viziunii maniheiste cu determinarea rău/bine prestabilită. Watts pune în circulație mii de documente (cele mai revelatoare provenind din „Arhiva Potapov” de la Chișinău), puțin sau deloc cunoscute, în temeiul cărora aflăm, de pildă (cu surprindere!) că, în 1963, Dej i-a trimis lui Kennedy o scrisoare prin care îl asigura că niciodată nu va fi amplasată în România vreo rachetă sovietică, ori că George Marchais era agent rus cu vădite sentimente antiromânești, că „Europa Liberă” era înțesată de KGB-iști și, adesea, făcea jocul Moscovei, că primul transport de automate Kalașnikov destinate mujahed