În goana după câștiguri, managerii de fonduri valutare preferă tranzacționarea condusă de modele matematice, programe de computer care nu se lasă conduse de emoții sau vicii

Una dintre cele mai lăudate metode de tranzacționare din perioadele de vârf a burselor de valori (cum este cea dinainte de 2007) este cea automată. Adică, traderul uman este înlocuit de un soft, iar computerul pe care rulează ia deciziile de vânzare sau cumpărare. Metoda pare ciudată, dar a fost și este utilizată în continuare, uneori cu rezultate foarte bune. Lucru care, acum, este pe cale să se schimbe.

Tranzacționarea automată a luat avânt în anii ‘90 prin așa-numitele „fonduri sistematice computerizate“, poreclite și „quants“ (de la quantitative). Mai pe românește, ar fi vorba de tranzacționarea bazată pe analiza tehnică, care ia în calcul atât modelele matematice de analiză, cât și evenimentele importante (spre exemplu, decizia unei bănci centrale de politică monetară). Filosofia „quants“ este de a „merge cu piața“, anticipând-o. Și, evident, să marchezi pierderile de la primul semnal, lucru pozitiv față de un trader uman care tinde să aștepte că „poate-poate“ se întoarce piața și reintră pe câștig. Evident, traderul uman marchează, de regulă, pierderi mai mari.

Fondurile quants tranzacționează, în mod normal, pe piața Forex, în special pe perechi valutare. Piața este mult mai predictibilă pe baza analizelor decât cea spot și „fidelă“ analizei tehnice. Deși poate părea ciudat, fondurile quants din piața Forex sunt, în prezent, mai comune decât cele conduse de traderi umani, și au reușit, până anul acesta, să fie și mai profitabile. Un exemplu este Parker Global, manager a 43 de fonduri valutare, dintre care 27 sunt conduse de computere. Iar randamentul anual mediu, din 1986 până acum, este de 10,7%, peste cel de 8,6% obținut de ceilalți traderi. @N_P