La începutul secolului al XX-lea, comunitatea evreiască din Iași număra aproximativ 50.000 de suflete din cei aproximativ 80.000 de locuitori ai orașului, iar Sinagoga Mare din oraş funcționa deja ca nucleu al acestei societăți concentrate în zona Iașiului de mai bine de 300 de ani. Odată cu cel de-Al Doilea Război Mondial a început și declinul comunității iudaice din municipiul Iași, care a ajuns să numere astăzi doar 371 de evrei; iar din cele 112 lăcașe de cult pe care le administra societatea mozaică de atunci numai două mai sunt în picioare. Starea de conservare a acestora este deplorabilă, în ciuda faptului că în ultimii zece ani au fost elaborate două proiecte de restaurare.

Sinagoga Mare din Iași este considerată cel mai vechi lacaş de cult mozaic din România și, datorită celor 400 de ani de existență și a încărcăturii simbolice acumulate, a fost inclusă în anul 2004 în Lista Monumentelor Istorice din România. Cât priveşte data exactă a ridicăriisinagogii, există mai multe variante, însă niciuna nu este unanim acceptată de către istorici. Cea mai populară variantă spune că locul vechiului templu mozaic a fost cumpărat imediat după întemeierea primei comunități evreiești din România, în jurul anului 1658. Potrivit istoricilor, evreii veniți din sud-vestul Europei în această zonă și-au construit în primii trei ani de la sosire, în centrul comunității, primul lăcaș de cult evreiești din Țara Moldovei. Rabinul Natan Natahanover, o figură emblematică a comunității europene mozaice din acele vremuri, a insistat ca edificiul să fie finalizat în anii 1670-1671. O a doua variantă spune că sinagoga ar fi fost ridicată treptat, în perioada 1657-1682, în locul Mănăstirii Aron Vodă, care ar fi existat acolo încă din secolul al XV-lea. Potrivit celei de-a treia variante, pe acest loc era construită o sinagogă mai mică, din lemn, încă din anul 1582.

Pardos