Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) s-a apucat de vânat. Lăudabilă inițiativa de a-i găsi pe torționari, dar în loc să ceară sprijinul Justiției, cum ar fi normal, statul român, prin gestul IICCMER, lasă gust de execuție sumară. Nu pe stadion, ci în stradă. Live. Nu că le-aș purta de grijă torționarilor, dar dacă tot e să facem dreptate, să o facem așa cum o cer rigorile unui stat de drept. Pentru că dovezi pentru un demers juridic legitim sunt destule.

Gherla 1963. Nimeresc în timpul unei furii a mutărilor, cum îl apucă adesea pe Tudoran, ofiţerul politic, într-o celulă cu foşti militari, jandarmi şi câţiva legionari de curând aduşi de la Aiud. Aflu amănunte autentice despre Ţurcanu şi reeducare. Dacă diavolii, îngeri căzuţi, puteau născoci chinuri cumplite, numai ordinului şmecheresc al oamenilor i-au putut trece prin minte torturi atât de ţicnite şi de întortocheate.

Arpacaşul fierbinte înghiţit pe nerăsuflate şi numaidecât după aceea o stacană mare cu apă rece.

Căţărări cu unghiile pe ziduri.

Metanii, neîntrerupt, până la leşin.

Excremente mâncate. (Se socoteşte privilegiat cel care-i pus să şi le mănânce pe ale sale.)

Mâncare enormă urmată de patruzeci şi opt de ore petrecute într-o celulă ticsită, fără tinetă şi cu uşa, fireşte, zăvorită.

Preoţi siliţi să facă onanie.

Orele de somn reduse la patru, de la 12 p.m. la 4 a.m. şi acelea întrerupte la fiecare sfert de ceas. Obligaţia de a sta numai în picioare, de la 4 a.m. la 12 p.m. timp de două luni. Trei alarme pe noapte. La darea alarmei deţinuţii se bagă sub paturi cu faţa în jos. Gardienii intră în celulă cu extinctoarele şi acoperă duşumeaua şi pereţii cu un lichid alb care se întăreşte pe loc făcând o crustă dură. Deţinuţii ies de sub paturi şi trebuie să cureţe crusta în mai puţin de un ceas, când vine inspecţi