Un tip intră nervos într-un bar din Vestul Sălbatic şi răcneşte către meseni, cu mâna pe tocul pistolului: “Care mi-a vopsit calul?”. De la una dintre mese se ridică o namilă, cu capul îndesat, şi răspunde imperturbabil: “Eu am făcut-o. E vreo problemă?”.
Intimidat, proprietarul patrupedului albastru îngaimă cu voce pierdută: “Nu, nicio problemă. Eram doar curios când o să-i daţi a doua vopsea”. Cam aşa sună un banc faimos în urmă cu 30 şi ceva de ani, de care mi-am adus aminte duminică seară, la Romexpo, în timpul concertului susţinut de trupa germană Rammstein. Bancul cu calul albastru ar trebui să fie o pildă pentru orice cetăţean cumsecade care s-ar întâlni, întâmplător, cu vreunul dintre cei şase băieţi ignifugi de la Rammstein. Şi să treacă repede pe trotuarul celălalt. Iar dacă nu apucă, să dea bineţe şi, cel mult, să-i întrebe pe germani, respectuos, când au posibilitatea să-i dea calului o a doua vopsea.
Un show inenarabil
Şi, totuşi, cum a fost concertul? Inenarabil şi, pe alocuri, rebarbativ, cum ar spune Horia Ghibuţiu, redactor-şef la revista “FHM”. N-am fost niciodată un fan al băieţilor care au copilărit în fosta Republică Democrată Germană. I-am ascultat cu plăcere la finalul anilor ’90, am şi două-trei CD-uri cu primele albume, dar nu am făcut o pasiune pentru nemţii care au rupt topurile cu “Du hast”. Wikipedia spune că stilul lansat de Rammstein, Tanz-Metall (aşa cum l-au botezat membrii trupei), ar fi un amestec de industrial metal, muzică electronică şi heavy metal. Eu aş adăuga că trupa din Berlin cochetează şi cu segmentul speed metal, dar într-o zonă mai elaborată şi cu profunde accente de originalitate, ce-i drept; nefiind însă un specialist, vă invit la reticenţă.
Oliver Riedel. La 42 de ani, mezinul trupei FOTO Dorin Constanda
Cristoph “Doom” Schneider, ascuns printre cinele FOTO Dorin Constanda @
