La 95 de ani de la Marea Unire, România încă mai are de luptat pentru unitatea naţională pe două fronturi. Unul este cel deschis de extremismul maghiar care a ajuns până la propunerea oripilantă a unui protectorat al Ungariei asupra Transilvaniei, iar celălalt are în vedere efortul pentru reunificarea Moldovei cu ţara-mamă. Propun aşadar două obiective naţionale majore, ambele la fel de importante. În cazul extremismului maghiar, trebuie oprită în primul rând finanţarea externă a demersurilor anti-româneşti din Transilvania. Oricât de devotaţi ar părea cauzei, politicienii care agită apele împotriva României sunt nişte mercenari bine plătiţi. Rămaşi fără banii pe care Ungaria îi pompează în ei, se vor împrăştia şi îşi vor căuta un alt obiectiv în viaţă sau măcar vor rămâne izolaţi, pentru că cei care îi urmează o fac tot din interes financiar. De aceea am depus la Parlament o modificare la legea partidelor politice prin care să fie interzisă finanţarea mascată din străinătate a formaţiunilor româneşti prin intermediul fundaţiilor, ONG-urilor şi asociaţiilor atât de îndrăgite de extremiştii maghiari pentru că, potrivit legii actuale, acestea pot primi bani din Ungaria fără niciun impediment. Apoi, Laszlo Tokes nu mai are ce căuta în Parlamentul European din partea României. Nu are decât să candideze pentru Ungaria, căreia îi slujeşte, pentru ca rolul său de agent al expansiunii Budapestei să fie clar pentru toată lumea. Subiectele ca autonomia etnică şi impunerea limbii maghiare în Transilvania reprezintă de asemenea atacuri la realizarea Marii Uniri şi trebuie stopate prin toate mijloacele legale, iar graniţele enclavizării etnice din Covasna şi Harghita trebuie deschise prin integrarea lor în entităţi administrative mai mari, fireşti, care să le dea posibilitatea etnicilor maghiari să se integreze în România, nu să trăiască izolaţi şi supuşi manipulărilor tribale al