În 2010, Biroul Naţional de Audit al Chinei anunţa că autorităţile locale acumulaseră datorii de 1.730 mld. dolari, provenite în principal din împrumuturi pentru construcţii, infrastructură şi servicii publice.
Împrumuturile realizate pentru a evita cea mai rea parte a crizei financiare nu au făcut decât să agraveze problema: datoriile locale vor creşte la 2.630 mld. dolari până la sfârşitul anului, echivalentul a 29% din Produsul Intern Brut al Chinei, potrivit Huatai Securities. Un audit realizat anul trecut pe 32 de administraţii locale a descoperit datorii de 624,6 mld. dolari – sugerând faptul că sunt cel puţin câteva oraşe chineze cu datorii egale sau peste 18 mld. dolari, sumă care a dus la scufundarea oraşului american Detroit, aflat în faliment.
Chiar dacă şi până acum presa chineză a acoperit pe larg subiectul datoriilor, intrarea în faliment a oraşului Detroit, de acum două săptămâni, a readus în lumina reflectoarelor problema Chinei. Se discută intens despre faptul că cele trei decenii de renaştere economică traversate de China sunt ameninţate de funcţionari publici incapabili sau care nu doresc să înveţe din greşelile altor oraşe, cu atât mai puţin să îşi asume responsabilitatea pentru erorile lor.
„Pentru că cele două sisteme de guvernare sunt diferite, oficialii chinezi nu vor fi nevoiţi niciodată să îşi asume responsabilitatea falimentării unei administraţii“, spune un comentator din provincia Liaoning pe reţelele sociale, făcând comparaţie cu exemplul american.
Criticile nu ţintesc doar filosofia de guvernare. Un alt comentator subliniază faptul că datoriile locale ale Chinei sunt deţinute, în mare parte, de instituţii controlate de stat şi nu trebuie neapărat returnate (spre deosebire de creditorii oraşului Detroit).
Mao Xiaogang, un editorialist al ziarului de stat Beijing Daily, a scris un articol foarte circulat
