După o scurtă perioadă de relaxare, cei doi agitați ai scenei politice românești și-au reluat spectacolul. Am mai scris că Traian Băsescu, histrionic și cabotin, și-a găsit nașul în Victor Ponta, la fel de histrionic, dar mai energic. Ambii au replici, fac deliciul celor care se uită la emisiunile politice la televizor și își citesc nevrotic mesajele de pe Facebook la fiecare oră. Ambii trăiesc cu sentimentul că pot face orice, oricum, oricând, cu un voluntarism trist, căci abia după ce faci orice, oricum, oricând îți dai seama că ți-ai pierdut vremea cu teme minore. Ambii sunt cunoscuți pentru replici, nu pentru acțiuni. Traian Băsescu pentru profunda vorbă „iarna nu e ca vara“, cu care s-a lansat în politica mare, iar Victor Ponta cu vorba „am pierdut alegerile pentru că au furat mai mult ca noi“, o definiție paradigmatică a politicii bulevardiere. Fiecare are o listă de realizări politice remarcabile (victoria lui Traian Băsescu în alegerile municipale din 2000, aranjamentul parlamentar care i-a permis lui Victor Ponta, în 2012, să doboare cabinetul fragil al lui Mihai Răzvan Ungureanu și să devină prim-ministru, nu prin alegeri, ci prin lupte de culise). Ambii sunt obsedați de comunicarea publică și consumă enorme resurse în aparițiile la televiziune. Ambii sunt lideri autoritari în propriile partide politice, neacceptând nici o deviație de la linia lor personală și împărțind oamenii după atașamentele lor emoționale. Ambii sunt legați de cercuri de interese economice profunde, fără nici o frică de a fi descoperiți, căci Justiția din România nu are încă abilitățile necesare de a ataca vârfurile când sunt la vârf, ci doar când sunt în cădere liberă. Iar mass-media, care are peste tot în lume rolul de a dezvălui aceste interese, înainte ca Justiția să se sesizeze, sunt într-o stare atât de slabă financiar încât abia mai respiră.

Portretele de mai sus, ine