Data de 1 august reprezintă pentru elveţieni ceea ce este 4 iulie pentru americani, 14 iulie pentru francezi sau 1 decembrie pentru români. Elveţienii nu sărbătoresc această zi decât de peste un secol, deşi comemorează un eveniment de acum 700 de ani.
Această sărbătoare naţională a Elveţiei celebrează depunerea juramântului a trei cantoane alpine în 1291, în vederea încheierii unei Alianţe perpetue, actul fondator al Confederaţiei. Reprezentanţii din Schwyz, Unterwalden şi Uri s-au întâlnit la Rütli, cu vedere spre lacul Lucerne, pentru a depune un jurământ de fraternitate şi sigiliul unui pact de ajutor reciproc în cazul în care libertăţile lor vor fi ameninţate de către agresori din afară.
De aceea nu este surprinzător faptul că partea oficială a festivităţilor de pe 1 august are loc încă în localitatea Rütli, la care este prezent şi preşedintele Confederaţiei Elveţiene. Această ocazie este, de asemenea, o oportunitate şi pentru politicienii de la toate nivelurile, de la consilieri federali pâna la primarii comunelor, de a ţine discursuri în toată Elveţia.
În 1891, Guvernul a decis să declare ziua de 1 august Ziua Naţională a Elveţiei, iar oamenii au sărbătorit prin aprinderea focurilor de tabără, care au avut şi o semnificaţie suplimentară.
Elveţia şi-a sărbătorit Ziua Naţională fără parade militare şi discursuri pompoase rostite de politicieni. Însă, există o tradiţie inedită este a brutarilor elveţieni, care pe 1 august îşi decorează pâinile cu drapelul ţării.
Relaţiile româno-elveţiene sunt foarte bune, bazate nu doar pe afinităţi culturale sau pe interese economice, ci şi pe împărtăşirea unor valori precum respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale sau promovarea democraţiei şi statului de drept, se arată pe site-ul Ministerului român de Externe.
Relaţiile diplomatice dintre România şi Confederaţia Elveţiană au fo
