Dacă şomerii indemnizaţi îşi pierd, la expirarea perioadei în care primesc indemnizaţie, calitatea de şomer de orice fel, pentru a figura în statistici fiind obligaţi să se reînregistreze la AJOFM, iată cum o convenţie de raportare deformează o altă realitate. Un raport „cu privire la situaţia copiilor părăsiţi în unităţile sanitare, copiilor pentru care nu s-a stabilit identitatea, gravidelor în risc social şi a activităţilor de monitorizare a cazurilor de copii care au fost supuşi riscului de a fi părăsiţi în unităţile sanitare reîntorşi în familie”, pentru semestrul I 2013, arată negru pe alb că niciun copil nu a fost abandonat în spital şi nicio gravidă în risc social nu a fost identificată. Adăugăm şi menţiunea, tot din raport, că „nu există cazuri de copii pentru care nu s-a stabilit identitatea şi nici cazuri de gravide în risc social”. Asta în condiţiile în care, numai în Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina (ce-i drept, la Corabia, spre exemplu, se mai naşte un copil la două luni) sunt lăsaţi de mame, imediat după naştere, la Nou Născuţi, sau la câteva luni, în secţia Pediatrie, în medie câte doi copii pe lună. Şi în cazul raportului, şi în celălalt caz, datele sunt oficiale, situaţia copiilor abandonaţi în SJU Slatina devenind de competenţa asistenţilor sociali, care nu pot spune că n-au muncit să rezolve astfel de cazuri. De unde, atunci, neconcordonaţa, se naşte întrebarea.

Pentru prima dată am căutat răspuns cu doi ani în urmă, la citirea unui astfel de raport întocmit de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Concluzia răspunsului primit ar fi că serviciile de protecţie socială se mişcă atât de repede, instituind plasamentul sau o altă formă de protecţie, încât copilul nu poate fi considerat abandonat. N-am înţeles însă cum e cu gravidele în risc social, din moment ce proaspete mame ajung totuşi să plece acasă cu