Din întâmplare, dar absolut din întâmplare, într-una din diminețile lui mai 2013 am răspuns la un telefon al cărui număr nu era trecut în agenda electronică, zisă și Contacte. Cel care mă mai căutase (după propria-i mărturisire şi după mărturia listingului) s-a prezentat ca fiind Sever Lilică Bojneag, de profesie economist, din Turnu Severin, cititor al revistei „Historia” şi admirator al personalităţii mele. La chestia cu admiratorul, am tresărit. De regulă, când o discuție la telefon sau pe stradă debutează cu declarația „Sunt un admirator al dumneavoastră”,easfârșește inevitabil cu o solicitare de a interveni la cineva suspus, realitate explicabilă prin faptul că aparițiile tale la televizor îi fac pe mulți să creadă că te tragi de brăcinari cu preşedintele țării şi de cosiţe cu distinsa preşedintă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Surpriza surprizelor! Sever Bojneag nu voia să-i dau nimic. Voia, în schimb, să-mi dea el ceva. Un set de fotografii de tip carte poştală de la procesul de la Turnu Severin din 20-26 mai 1925, în care Corneliu Zelea Codreanu a fost achitat. „Ştiu că vă preocupă Mişcarea Legionară” – mi-a mărturisit interlocutorul – „şi m-am gândit să vi le ofer, să faceți ce vreți cu ele”. Iubitorul de istorie din Turnu Severin îmi trimisese fotografiile cu ceva timp în urmă, printr-o persoană importantă, fără să mă anunțe în prealabil. Acum mă sunase pentru a mă întreba dacă le primisem. Nu, nu le primisem. Sever Bojneag s-a oferit să mi le trimită prin poştă. I-am dat adresa, fără prea mare entuziasm, întrebându-mă dacă valoarea fotografiilor merita bătaia de cap presupusă azi de ridicarea de la Poştă a unei recomandate. Peste vreo săptămână, m-am pomenit cu plicul. Începusem cândva să lucrez la o carte despre Corneliu Zelea Codreanu. Am citit tot ce s-a scris în româneşte despre Căpitan şi despre Mişcarea Legionară şi – lucru capital – am studi