Nu ştiu dacă şi-a făcut cineva iluzii! Cine şi-a închipuit, însă, că încheierea actualului ciclu politic va fi una lină şi bine unsă de constrîngerile "coabitării", cu siguranţă n-a mai călcat de mult pe meleagurile dragi ale patriei! Mă rog, unii oameni mai au şi treabă! Să-i aducem deci cu picioarele pe pămînt şi să-i prevenim, ca nu cumva să se mire de ce-o să urmeze. Iar, ca totul să fie cît se poate de clar, să-i rugăm să citească de două ori panoul instalat la intrarea în defileul politic al viitoarelor alegeri prezidenţiale: "Atenţie, cad bolovani!"

Faptul în sine al căderii lor n-ar fi cine ştie ce problemă, dacă rutele cu pricina n-ar fi atît de circulate de inocenţi sau neprevăzători, de cetăţeni şi alegători, care-şi închipuie că odată ce s-a tăiat un drum şi el a fost deschis circulaţiei, pericolul de-a te trezi în cap cu ditai pietroiul este atît de mic încît poate fi considerat neglijabil. La noi e dimpotrivă, adică viceversa! Despre ce bolovani este, aşadar, vorba?

Unii se vor desprinde, cu siguranţă, din Masivul "Hayssam". Există personaje, nu puţine şi nici de trecut cu vederea, dacă te iei după funcţiile ocupate, care ar dori ca sirianul să aibă soarta lui Prometeu. Să fie bătut în cuie de mînia lui Jupiter, undeva în Caucaz, ori pe stînca golaşă a "Muntelui Tăcerii" şi să fie uitat acolo pentru vreo mie-două de ani! Există, însă, cam tot atîţia, care ar fi dornici să-l vadă pe sirian cum "rupe lanţurile" şi prăvăleşte la vale stînci, cît casa, peste numele mari care l-au inventat, manevrat, îmbogăţit şi folosit la tot felul de treburi murdare, mult aducătoare de averi. Încă de la prima sa apariţie publică, într-o sală de tribunal, omul i-a anunţat cu gura pînă la urechi, pe cei interesaţi, că e gata să negocieze, adică să spună şi să tacă, după comandă şi tarif, cu condiţia să-i iasă şi lui ceva la afacerea asta; eventual o nouă punere