Am o presimţire rea şi, paradoxal, aş vrea să n-am dreptate. Cu toate că n-au trecut decât două etape (şi mai sunt încă 32), deşi pare că o grămadă de puncte se află încă în dreptunghiul verde, mi se pare că, într-o anumită parte din liga1, jocurile sunt făcute.

Mai cred că, deşi a început deja campionatul şi că avem chiar clasament, pentru FRF decizia TAS în privinţa lui „U" Cluj n-a sosit niciodată şi nici nu va veni, iar dacă fax-ul acela există totuşi pe undeva, el nu va fi recunoscut în veci. Asta îmi spun mie presimţirile că FRF şi angajaţii ei nu vor recunoaşte că au greşit şi că vor încerca pe toate căile să demonstreze că au avut dreptate când nu au acordat licenţă pentru „U" Cluj, că planul de redresare n-a fost valabil, că, în sfârşit, echipa nu-şi merita locul în prima ligă. Pentru echipa „şepcilor roşii" sau de sub „Dealul Feleacului" sau de pe „malul Someşului", cum a fost botezată de-a lungul timpului, asta sună foarte rău, dacă nu cumva chiar fatal. Bun. De ce ar trebui să credem asta? De ce să i se poată întâmpla doar lui „U" aşa ceva? Cum spuneam, nu mă bazez la acest moment pe dovezi. Dar am câteva argumente în acest sens.

Aşadar, de ce am crede? Pentru că, de când ştiu eu, „U" Cluj n-a fost niciodată o echipă influentă, cu pile la federaţie, n-a fost în graţiile vreunui şef sau să fi provocat vreo slăbiciune la un ştab. Întotdeauna a fost o echipă „frumoasă", una „romantică", o echipă „iubită" platonic, dar tot pe-atât de „săracă", de „singură" şi de „abandonată" când era vorba de arbitri, de sprijin sau de susţinere, ocultă sau la vedere. Istoria cam asta arată şi nu cred că s-a schimbat ceva. Apoi, spuneam cu alt prilej că licenţa n-a fost acordată lui „U" pentru a lăsa loc altei echipe în liga 1. După cum s-a văzut, n-a cântat cocoşul de trei ori şi Rapid a şi primit o „şansă" (fără TAS), după ce nu primise nici ea licenţă. Ar f