Două bijuterii de artă şi arhitectură se zbat într-un anonimat fără speranţă.
Orăşelul Călan din judeţul Hunedoara poartă şi acum cicatricele unui experiment social nereuşit. Combinatul siderurgic ridicat în localitate de comunişti a sfârşit-o prost în anii '90, lăsând în urmă străzi dezolante şi localnici cu priviri resemnate, târându-se apatic pe lângă blocuri gri. Călanul are însă două bijuterii de artă şi istorie: două dintre cele mai vechi biserici româneşti care încă mai stau în picioare, cea de la Strei şi cea de la Streisângeorgiu.
DN 66 împarte oraşul în două: Călanul Vechi, şi, evident, cel Nou. Cum vii dinspre Simeria, la principala intersecţie a oraşului, se face stânga spre Călanul Nou. La principala intersecţie din oraşul nou, se coteşte la dreapta şi, după câteva sute de metri, pe stânga, apare vechea bisericuţă din Streisângeorgiu, cu hramul „Sfântul Gheorghe", cea mai veche biserică ortodoxă din România ce a supravieţuit până astăzi.
Specialiştii au stabilit că prima biserică, una de lemn, de la Streisângeorgiu a apărut înaintea mijlocului secolului al XII-lea, ea fiind succedată, pe acelaşi amplasament, de cea de zid. Acest context face din ea cel mai vechi monument medieval sigur datat şi păstrat în picioare de pe întreg teritoriul ţării.
La trecutu-i mare, însă, viitorul este mic-mic. Bălăriile cresc în jur nestingherite. Un tânăr localnic a ţinut să-şi mărturisească iubirea faţă de o jună pe nume Raluca, scrijelindu-i numele cu cărămida pe unul din zidurile bisericii. Doar un strat de flori portocalii care flanchează aleea ce merge din stradă până la noua biserică parohială mai înveseleşte atmosfera. Ca să vizitezi interiorul bisericii, trebuie să suni la preotul paroh. Numerele de telefon sunt afişate pe uşa lăcaşului de cult. Dacă popa e la protopopiat, la Deva, vine preoteasa şi îţi deschide micuţa biserica.
Înău
