Viaţa nu a fost prea darnică cu Andrei Gabriel State, un băiat de 10 ani din comuna Bâldana, judeţul Dâmboviţa. S-a născut nevăzător, iar tatăl l-a lăsat în braţele mamei, să-l crească singură, cum o putea.

1 /.

De când a pornit la şcoală îi e mai bine, fiindcă mama a aflat că micuţul ei poate avea un viitor dacă va învăţa să se descurce în lumea fără lumină de la profesorii Centrului de nevăzători „Neghiniţă” din sectorul 2 al Capitalei. Iar lui Andrei îi place acolo, îi este uşor să se mişte. Mai greu e acasă, într-o cameră prăpădită din căsuţa neterminată a bunicului, cu wc în curte la care e greu de ajuns când nu ai repere. Ştie câţi paşi sunt până acolo, dar mereu întâlneşte în drum obstacole, cade sau se sperie când mămica nu e lângă el.

Voluntarii campaniei „O şansă copiilor de la ţară” l-au ajutat pe Andrei cu diverse lucruri care să-i însenineze copilăria, iar Evenimentul zilei i-a publicat povestea. Din acel moment, un bărbat tânăr, aflat departe, tocmai în Afganistan, şi-a zis că poate schimba viaţa acestui puşti. El şi-a adunat colegii, cinci la număr, le-a spus ce a citit şi i-a rugat ca împreună să facă o cameră decentă pentru Andrei şi mama lui. Cu toţii au fost de acord cu Florin şi au hotărât să pună mână de la mână şi să facă acest dar puştiului nevăzător.

Un „recamier” pentru o mamă şi doi copii

Imediat ce a venit în ţară, într-un scurt concediu, Florin ne-a sunat şi ne-am întâlnit pentru prima oară. A umplut portbagajul maşinii noastre de mâncare, dulciuri şi haine, si am pornit spre comuna Bâldana, să-l cunoască pe Andrei. Întâlnirea a fost emoţionantă, atât pentru copil, care a înţeles că şi-a făcut un nou prieten, cât şi pentru Florin, care a avut un scurt moment de blocaj la vederea sărăciei în care trăieşte micuţul: o cameră peticită, ocupată până la refuz de mobile, frigider, sobă, haine şi cărţi. În singurul „recami