Ultimul recensământ anunţă că populaţia stabilă a Iaşului a ajuns pe la 290.000 de locuitori. E o informaţie ca multe altele. Poate trece neobservată, fără să producă vreun impact, vreo dezmeticeală. O informaţie mai veche, cu siguranţă uitată, ne spune că la finele secolului trecut oraşul de pe Bahlui avea aproape 350.000 de locuitori stabili. Comparându-le nicidecum să mă mai dezmeticesc, am intrat adânc în buimăceală.

Va să zică, dacă cele două ştiri sunt adevărate, Iaşul a pierdut în 15 ani, 60.000 de locuitori. Nu oricum, ci în situaţia de principal centru de atracţie al unei regiuni cu cea mai mare natalitate din România! În această realitate, Moldova împreună cu principalul ei oraş sunt într-o accentuată subdezvoltare, altfel spus, în creştere economică negativă. Prin urmare viziunile noastre despre viitor, în special cele oficiale, trebuie reaşezate. Dacă creşterea din timpul comuniştilor, de la aproape 100.000 de locuitori, până spre 400.000, a fost forţată mult peste potenţialul real al Iaşului, atunci ne putem aştepta în continuare la descreşteri la fel de accentuate ca până acum… Să-şi fi pierdut dulcele târg atât de mult puterea de seducţie? În fapt, cu ce atuuri seduce un oraş? Primul, foarte important, prin caracter şi identitate. Să şi le fi pierdut Iaşul între timp? Eu unul nu cred. Al doilea, şi mai important, prin locuri de muncă bine plătite. Aici s-a cuibărit adevărul. Oraşul îşi pierde locurile de muncă, iar cele rămase sunt din ce în ce mai puţin atractive...

Personal nu cred că e o suferinţă să locuieşti într-un oraş mai mic. A existat, pe la începutul revoluţiei industriale, o preocupare specială pentru definirea mărimii ideale a unui oraş, pentru limitarea dezvoltării lui. O metropolă mai mare de 500.000 de locuitori începe să piardă din calitatea vieţii sociale. Se înmulţesc fenomenele de înstrăinare şi însingurare. Se răspân