Liliana Corobca m-a uimit pentru prima dată cu Un an în paradis (Editura Cartea Românească, 2005). Atunci m-am întrebat cum de reuşeşte scriitoarea, o fiinţă atît de fragilă, să abordeze cît se poate de realist şi de lipsit de patetism subiecte atît de înspăimîntătoare. Cu ceva timp în urmă, Liliana îmi spunea că lucrează la un alt roman; credeam că acela va apărea, mai întîi, la Cartea Românească, dar a ieşit pe piaţă Kinderland.
Cînd, la începutul acestei veri, Liliana Corobca mi-a propus să-i prezint ultima carte în cadrul lansării de la Bookfest, miza, după cum mi-a şi mărturisit, pe faptul că sînt aproape de vîrsta copilăriei şi că voi putea vorbi din interiorul Kinderland-ului. Nu a greşit deloc. Mă întorc de fiecare dată din Basarabia, unde ajung destul de des, cu poveşti asemănătoare. Tocmai de aceea, pot spune cu siguranţă că în Kinderlandul Lilianei Corobca e bine surprinsă realitatea lumii săteşti din România şi Basarabia de astăzi, astfel că nici nu contează în ce localitate anume se petrec toate întîmplările.
Cartea abordează o temă extrem de dureroasă şi de actuală pe ambele maluri ale Prutului deopotrivă, cea a copiilor abandonaţi de părinţii plecaţi la bani lungi, copii care trebuie să se descurce singuri într-o lume rurală cu fantomele şi cu realităţile ei deloc copilăreşti. Kinderland este drama copiilor nevoiţi să ia viaţa în piept fără nici un fel de sprijin din exterior, înfruntînd nenumărate obstacole, complexe şi temeri; ţara unde pămîntul se aude respirînd: „Mă gîndesc dacă în casa noastră tot pămîntul se aude respirînd sau e altcineva. Nu vreau să mă mai tem“.
Nici un aspect din viaţa personajelor principale nu rămîne neexplorat. Fie că este vorba de aventuri erotice iniţiatice, de descoperirea misticului, de maturizarea precoce în toate etapele ei, de relaţia copiilor lăsaţi de capul lor cu neamuril
