Mărturisesc că am început să o citesc cu destul de mult scepticism. Unul dintre cei mai tineri profesori americani (31 de ani, Wharton School), specialist în psihologie organizaţională şi preocupat de problematica succesului, îşi propune să-i convingă pe cititori că generozitatea atrage după sine reuşita, chiar şi în mediul pragmatic şi concurenţial al businessului.

Oare autorul va aduce dovezi concrete pentru asta sau va proiecta doar viziunea lui idealistă asupra unui domeniu perceput eminamente ca rapace şi egoist?

Sincer, la finalul lecturii nu cred că pot da răspunsul la întrebarea de mai sus.

Cartea este plină de idei utile şi lucruri de aplicat în mod concret şi este lăudată de figuri remarcabile: Malcom Gladwell, Daniel Ariely, Daniel Pink şi Robert Cialdini.

Pe de altă parte, personal, îmi pare insuficient argumentată la nivel de cercetare, iar textul pare mai degrabă o colecţie de poveşti inspiraţionale, care încearcă să susţină demersul autorului.

Concluzia pare mai degrabă plantată încă de la început şi în sprijinul ei, se aduc cazuri individuale ca exemple edificatoare, care nu par însă a avea un fundament coerent argumentat.

Domnul Grant împarte lumea de „la birou” (şi, în general, în mai toate zonele de relaţionare) în trei mari categorii: profitori (interesaţi să obţină mai mult decât oferă), negustori (caută un echilibru între a dărui şi a primi), donatori (dau mai mult decât primesc) şi urmăreşte, în detaliu, comportamentul fiecăruia. Felul în care interacţionează, în care îşi definesc şi îşi ating obiectivele. Felul în care sunt percepuţi şi ce tip de legături creează cu ceilalţi.

Citeste mai mult pe cariereonline.ro