Practică veche - la care apelează tot mai mulţi români cu frica lui Dumnezeu -, „din moşi-strămoşi”, cum ne-a spus un preot, „Binecuvântarea maşinii” a devenit acum un gest religios oficial.
Noul Molitfelnic, cel după care sunt organizate toate slujbele religioase şi rânduielile bisericeşti, cuprinde o ierurgie specială în acest sens. Iar gândul, după ce, săptămâna trecută, a scris despre noul Molitfelnic care şi-a adaptat slujbele şi rânduielile la viaţa cotidiană, astăzi a parcat la sursă, ca să pună în practică binecuvântarea - Sfeştania pentru binecuvântarea automobilului -, îndeplinită după vechile slujbele de binecuvântare a corăbiilor şi luntrilor.
Postul – o perioadă prielnică pentru binecuvântare
Întrucât preoţii ne-au atenţionat că perioada cea mai prielnică pentru binecuvântarea unui autovehicul este Postul – credincioşii fiind atunci şi mai pregătiţi sufleteşte -, i-am ascultat şi ne-am programat la sfeştanie.
Prin telefon, desigur, cu atât mai mult cu cât deja binecuvântaţii – cei trecuţi cu maşina pe sub ploaia de aghiazmă a busuiocul sfinţit - ne-au sfătuit să ne interesăm mai întâi, pentru că ierurgiile acestea se oficiază doar sâmbăta şi duminica.
“Bună ziua, părinte. Aş dori o binecuvântare, dacă e posibil. Nu, nu a mea, a maşinii. Da? Se poate?” îl întrebăm pe unul dintre preoţii fostei mânăstiri Mărcuţa, din Pantelimon, joi, pe la amiază. Se poate, doar că e la Olăneşti, în concediu şi ne sfătuieşte să nu consumăm benzina până la el. O să ne dea sfinţia lui numărul de mobil al preotului Gheorghiţă, care e de serviciu la binecuvântări.
Preotul Gheorghiţă ne aşteaptă până pe la 14.30, cel mai târziu. Dacă ajungem, bine, dacă nu... “Să venim pregătiţi? Aducem ceva? Cât ne costă?”, îl întrebăm pe nerăsuflate şi pe picior de plecare. “Nu e nevoie de nimic! Taxa fixă nu avem; daţi cât v-o lăsa inima”, spune el,