Nordul și sudul Europei oferă situații extreme în chestiunea copiilor născuți din concubinaj.

Unul din marile conflicte dintre justiția tradițională, încă influențată de codurile morale patriarhale, și evoluțiile recente ale societății este situația copiilor născuți dintr-un concubinaj după momentul separării părinților.

Europa rămâne foarte net divizată cultural între un sud catolic tradiționalist și un nord protestant unde instituția familiei pierde sistematic teren de mai multe decenii, tendință care pare de altfel ireversibilă.

Răsăritul ortodox constituie un caz intermediar, în măsura în care mentalitatea tradiționalistă s-ar apropia mai degrabă de cea a catolicilor, doar că ea a fost diminuată de deceniile de comunism care au adus o mai puțin rigidă apreciere a definiției cuplului.

In țările nordice, este extrem de banal ca copiii să se nască în afara unei uniuni matrimoniale. Asta a și dus la facilitarea legală a statutului copiilor născuți din concubinaj după separarea cuplului.

Nordul și sudul Europei oferă de altfel situații extreme în chestiunea copiilor născuți din concubinaj. In Estonia, de pildă, 60% din copii se nasc în cupluri necăsătorite, față de doar 7% în Cipru și Grecia, țările cele mai stricte în majoritatea chestiunilor de moravuri.

Faptul că o majoritate, sau un mare număr de copii, se nasc în cupluri necăsătorite nu înseamnă însă și că tatăl și mama vor avea drepturi egale în caz de despărțire. Germania e un asemenea exemplu.

In Germania, un judecător va propune întotdeauna, sistematic, ca copiii să îi fie încredințați mamei pînă la adolescență. Cu toată evoluția recentă a moravurilor, Germania rămâne profund tradiționalistă în chestiunile familiale.

O țară cum e Belgia, în schimb, oferă un exemplu exact opus: în Belgia nu se face distincție între