Una din realităţile cele mai vizibile care dau seama, între altele, de ineficienţa instituţiilor de control financiar ale statului este economia subterană. Aceasta reprezintă aprox. 30% din PIB, adică 40 de miliarde de euro, iar estimările privind evaziunea fiscală indică 10% din PIB. Datele respective au fost prezentate de preşedintele Consiliului Fiscal, Ionuţ Dumitru, după ultima întîlnire cu reprezentanţii FMI la Bucureşti. -AA+A
Politica, partidele şi economia subterană În ultimii zece ani, legislaţia şi măsurile promovate de echipele guvernamentale au reuşit să scadă economia subterană cu 4,4 procente din PIB, potrivit datelor Comisiei Europene. Cu toate acestea, sîntem pe locul al doilea între statele din Uniunea Europeană ca pondere a economiei subterane, media UE fiind de 19% din PIB.
Ministrul Finanţelor Daniel Chiţoiu declara în primăvara acestui an că economia subterană "oscilează undeva între 3,5 şi 8% din PIB" şi că "trei-patru miliarde de euro merg anual afară, în paradisuri fiscale." Sînt de neînţeles cifrele optimiste prezentate de ministrul Chiţoiu, atîta vreme cît toate studiile realizate de experţii FMI şi ai Comisiei Europene indică o situaţie mult mai dramatică.
Una din cauzele majore care încurajează economia subterană o regăsim în cele peste 200 de taxe şi impozite pe care le plătesc firmele către stat. În economia reală, bunurile şi serviciile pe care le cumpărăm includ toate aceste taxe. Pe fondul acestui stufăriş fiscal, domeniile în care evaziunea fiscală operează cel mai mult sînt comerţul, construcţiile şi turismul. Iată că evaziunea poate fi măsurată, chiar şi cu aproximaţie, dar nu poate fi diminuată. Oare de ce?
Aici intervin incompetenţa şi corupţia din instituţiile financiare de control ale statului. Şefii acestor instituţii, numiţi pe criterii politice, îşi desfăşoară activitatea în aşa fel încît să nu ca
