Cea mai recentă noutate pe scena marketingului urşilor panda este iPanda, (www.ipanda.com) un portal care oferă imagini video, 24 din 24, ale urşilor aflaţi în diferite puncte ale globului – grădini zoologice sau centre de cercetare. Este dor vârful aisbergului, partea vizibilă a unei mari afaceri conduse de Guvernul chinez, scrie publicaţia electronică Quartz.
Pe scurt, grădinile zoologice din întreaga lume trebuie să "închirieze" urşii panda. O pereche de urşi ce se pot reproiduce costă în jur de 500.000 de dolari. Respectiva sumă a fost plătită în cazul a trei grădini zoologie din Statele Unite care au negociat cu Beijingul în 2008; de fapt americanii au obţinut reducerea contractulor şi înjumătăţirea milionului de dolari pe care trebuiau să îl plătească iniţial.
Aproape de fiecare dată acordurile de acest tip sunt însoţite de angajamente în proiecte ecologice sau de conservare a speciei, în valoare de milioane de dolari, care cresc cheltuielile legate de deţinerea unor urşi din această specie.
Alte sume, şi ele de ordinul sutelor de mii de dolari sunt plătite de parcurile zoologice în momentul în care un pui vine pe lume. Mai mult, aceşti pui nu aparţin grădinilor zoologie; animalele sunt returnate chinezilor, obiectivul declarat fiind eliberarea urşilor în sălbăticie. În prezent numărul urşilor panda este estimat la circa 1.600. Eforturile de conservare a speciei par a nu avea mare succes, în special din cauza reducerii zonelor sălbatice din cauza urbanizării.
În prezent există peste 40 de urşi panda împrumutaţi de chinezi în lume, fără a-i pune la socoteală pe cei din Hong Kong şi Taiwan.
Pe de altă parte, iPanda este în măsură să aducă urşilor noi şi noi fani – să nu uităm de sutele de milioane de oameni care s-au uitat la "The Sneezing Baby Panda" pe Youtube sau de popularitatea lui Tai Shan, născut la National
