Povestea halucinanta a contractului cu Bechtel, care pare pierdut fara urma, este tipica pentru Romania.

Este o mostra de romanism pur, as zice, indiferent daca dl. ministru Sova minte sau nu cand zice ca nu are orginalul contractului, acesta find singurul motiv pentru care inca nu l-a putut desecretiza.

Sa plecam de la prezumtia de buna credinta si sa zicem ca nu minte. Sa zicem ca, intr-adevar, de cateva zile se da de ceasul mortii sa gaseasca contractul prin ministerul Transporturilor, la CNADNR, la DNA si cine stie prin care alte locuri.

Stai si te crucesti: cum e posibil ca in Romania sa fie pierdut fara urma originalul unui document de o asemenea importanta si secret pe deasupra?

Un astfel de document nu sta pe un fund de sertar printre reviste glossy si nici nu mananca nimeni slanina cu ceapa pe el. Este tinut intr-un loc anume, etaj 2 camera 58 spune Anca Boagiu, are un numar de inregistrare si, fiind un act secret, oricine pune mana pe el este inregistrat. Cum sa-l pierzi, pentru Dumnezeu?

Orice document secretizat din tara asta poate disparea fara urma, poate fi pierdut cu seninatate? Cate or mai fi fost pierdute? Cate au ajuns poate in mana spionilor? Nici nu stim, ca evidenta pare sa nu le-o tina nimeni.

Sigur, nu suntem orginali, dupa cum isi aminteste Sorin Ionita: "Fiji a descoperit, cand voia sa sarbatoreasca 40 de ani de statalitate, ca a pierdut actul de independenta fata de Marea Britanie. Si a trebuit, cu toata jena, sa ceara o copie la Londra, fosta putere coloniala". Cam la nivelul acesta suntem, daca dl. Sova nu minte.

Dar daca nu a avut niciodata originalul in mana, ma intreb si eu deopotriva cu multi alti ziaristi, in baza a ce a negociat Dan Sova rezilierea contractului pierdut? De unde stia ca are in fata o copie conforma cu orginalul? Era legalizata? Daca n