Într-un raport special, reprezentanţii Băncii Mondiale atrag atenţia oficialilor băncilor româneşti că LEGEA FALIMENTULUI PERSONAL nu genereaza pierderi reale pentru bănci, ci doar le forţează să accepte realitatea: clientul respectiv nu are de unde să mai achite ratele.

În numele „disciplinei creditului", miniştrii finanţelor din ultimii patru ani, alături de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, semnează scrisori de intenţie către FMI, prin care se angajează să blocheze iniţiativele legislative cu privire la falimentul personal, titrează conso.ro. Următorul acord cu FMI are inclus acelaşi angajament.

Cu toate acestea, până în prezent nu a fost realizat niciun studiu care să demonstreze că o astfel de lege ar afecta băncile din România.

Pe de altă parte, instituţiile financiare internaţionale nu au nicio problemă cu introducerea falimentului personal, mai relatează sursa citată.

La sfârşitul anului 2012, Banca Mondială a publicat un studiu amplu cu privire la falimentul personal, cercetare care demontează toate „miturile" lansate de industria bancară din România în ultimii ani, cu privire la falimentul personal. Iată care sunt acestea.

1. Falimentul personal nu fură banii băncilor!

Principala teama a bancherilor este că, atunci când va apărea falimentul personal, clienţii nu îşi vor mai achita datoriile, iar băncile vor suporta pierderi. Ideea este falsă! Banca Mondială arată că regimul insolvenţei doar îi opreşte pe bancheri să colecteze ceea ce ei îşi imaginează ca pot obţine de la datornic. În realitate, „nu privează creditorii de nicio resursa reală, ci doar îi forţeaza să accepte realitatea şi să oprească procedura ineficientă de obţinere a unor randamente himerice", relatează sursa citată.

Problema reală nu este insolvenţa clientului, adică incapacitatea lui de a plăti ratele, ci faptul că bancile nu recunosc această situaţi