în odihna de sine

în odihna de sine trupul tău coboară alene bărbaţii vin glasuri răzleţe de împotrivire

singura tulburare e piatra aruncată în lacrimă cercuri concentrice obsesia trupului

îngemânează în tine străzi înguste pline de nechezat o nevoie bolnavă de iubire

aruncă zarurile carnea încremenită-n exilul tău sunetul acela de expirare a eşecului

în odihna de sine trupul tău amăgeşte sufletul celui spânzurat de eroarea sărutului

o sămânţă s-a întors din ţărână în lacrimă spre rodirea luminii o-auzi cum oftează

trupul tău în alte trupuri nepotrivire de caracter totul încape într-o pălărie a mutului

om ce-şi rupe linia vieţii din palmă vreascuri putrezite doar carnea luminii e trează

lacrima ta

adormiţi nebunii în regele lear scapătă grija frumoasă a tresăririi apa părăsită din ciuturi

somnul vulnerabil al fecioarelor în aşteptarea învingătorilor lasă răsplată învinşilor vicleşug

moştenit după trădare bătaie clopotului în liniştea copilăriei mai tânăr cuibului de vulturi

împleteşte-n gard de nuiele clipele zilei poartă stăpânii somnului frica învinşilor aprinde rug

numele lor înşiră ecoul formă de pieptene ţine în mâini sărutul ca pe-o-mpietrire-n zăbavă

a crucii formă de inimă păsării phoenix tăcerea îi taie-n mii de felii zborul sângele ei cald

pătează albimea pădurii de mesteceni spirale de lumină îmbălsămează răbufnirile tale de lavă

lacrima ta înger grijă a preapuţinul suflet copt în iubire clipele zilei nuiele-mpletite în gard

ochi deschişi de trădare

abureşte ochiul deschiderea involuntară a încifratelor tale bâjbâieli fals sângele morii

de vânt poate salva zgomotul numărând printre dinţi buzele tale arogante ca soarta

atletică zbatere a ochiulu