Spitalul de Psihiatrie şi Pentru Măsuri de Siguranţă Pădureni-Grajduri este locul în care îşi va ispăşi pedeapsa bărbatul care a intrat cu o bombă artizanală într-un amfiteatru al Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi”, situat în Copou. Ieri, după numeroase expertize psihiatrice care au durat patru săptămâni, Oliver Stan a fost declarat fără discernământ. Acesta nu va răspunde penal şi va sta de acum la Spitalul din Grajduri, acolo unde alţi 300 de bolnavi psihic, majoritatea cu crime la activ, îşi petrec zilele. În cele cinci pavilioane se află bolnavi din toată regiunea Moldovei, dar şi din Harghita. Sunt doar 220 de paturi, iar numărul celor care au trecut prin unitate este mai mare decât cel de acum. Deşi au luat vieţi, au încercat să omoare sau au săvârşit alte fapte violente, decizia de a se afla permanent sub supraveghere, într-un spital penitenciar, nu este însă definitivă şi irevocabilă. Nici nu ar trebui să stea închişi pentru tot restul vieţii, mai ales că boala i-a adus în acest stadiu. Dar eliberarea lor reprezintă un pericol uriaş, din cauza sistemului plin de lacune. La fiecare şase luni, pacienţii sunt expertizaţi şi sunt revăzuţi de judecător, iar dacă se constată că şi-au revenit şi se pot integra în societate, ei sunt eliberaţi. Pentru spital este bine, deoarece pentru fiecare bolnav se consumă zilnic bani, iar unitatea nu poate acorda îngrijiri unui număr prea mare de pacienţi, din cauza paturilor puţine. Dar cine ne asigură că este bine şi pentru societate? Dacă pentru deţinuţii care părăsesc închisoarea există un sistem de probaţiune bine pus la punct, pentru bolnavii criminali care sunt externaţi nu există decât o monitorizare superficială. Astfel, în orice zi, cei care au săvârşit acte de violenţă şi au fost externaţi din spital pot face acest lucru din nou, fără ca nimeni să fie tras la răspundere. Unii chiar au făcut-o.Decizia o