Între 26 şi 28 iulie 2013 a avut loc Festivalul Sighişoara Medievală, ediţia XXI. În acest moment se poate vorbi cu adevărat despre o istorie a evenimentului, despre oameni care au crescut odată cu acesta şi despre nostalgici, participanţi ori spectatori. Fără a da curs teoriilor preformiste, conform cărora cantitatea este cea care contează, ca simplu indicator, la Sighişoara au venit pentru festival, pe parcursul celor peste două decenii de existenţă, cîteva sute de mii de oameni. Speculînd, putem spune că fiecare român cunoaşte pe cineva care a descins măcar o dată în cetatea transilvană. În realitate, cei mai mulţi spectatori provin din oraşele mari ale ţării, din medii studenţeşti, de rockeri sau post-hippie. În rîndurile care urmează, vom face o analiză selectivă a fenomenului, care aparţine mai degrabă antropologiei decît culturii, prezentînd totodată sinoptic ceea ce s-a întîmplat în 2013.
Festivalul de Artă Medievală de la Sighişoara cunoştea în 1993 o primă ediţie, am spune noi experimentală. Organizatorii, din Bucureşti, au găsit în cetate un spaţiu ideal de punere în scenă a proiectului lor. Participanţii au fost cu predilecţie amatori, studenţi la regie, teatru ori film, în timp ce publicul-ţintă vizat era alcătuit din candidaţii la Arhitectură, trimişi constant în cetate de îndrumători, pentru a-şi exersa mîna la desen, şi din cei cîţiva turişti străini aflaţi mai mereu pe străduţele înguste ale cetăţii, care îi depăşeau ca număr pe cei români. Nu puţini dintre spectatorii de ocazie s-au transformat ulterior în participanţi, continuînd să vină ediţie de ediţie şi făcînd peste an propagandă Sighişoarei. Interesant este faptul că, în absenţa remuneraţiei corespunzătoare lucrului cu voluntari, cerinţele artistice au fost restrînse, organizarea rezumîndu-se la regie de mişcare, iar logistica – la cazarea prin cămine de liceu, mese alcătuite d
