- Social - nr. 150 / 2 August, 2013 Domnul Mircea Miculi ne-a trimis o scrisoare insotind doua carti ale domniei sale, si anume "Suspinul crizantemei” (2007), cu o prezentare a profesorului Ioan Gabudean "Tara mea subtire” (2008), scrieri in proza cu o prezentare de Dorin Borda. Ma voi referi la volumul sau, "Suspinul Crizantemei”, marturisind ca suntem pe aceeasi lungime de unda cu opiniile dl Ioan Gabudean. Citind-o, aveam sa intalnim la acest autor un farmec aparte de a canta natura, reprezentata, prin traditie, de cele patru anotimpuri: primavara, vara, toamna si iarna. Coborand in realitate, vom vedea ca nu avem decat doua anotimpuri, vara si iarna, rezultate dintr-o amestecatura de anotimpuri, care ofera poetului bucuria de a asculta cu inima cum pasarile canta in lastaris, cum reverbereaza vantul prin crengile livezilor sau privind cu ochii la pomii care infloresc, la cerul care inmugureste de albul stelelor sau la jocul fulgilor de nea ce se lasa lin peste case si parcuri, gradini si paduri. Poetul Mircea Miculi se pare ca are mare afectiune si atractivitate catre locurile simple care nu te pot lasa indiferent fara sa nu te emotioneze sau impresioneze. In cartea de fata lucrurile stau intocmai, iar poetul, in gandirea sa, are aplecare spre imagini care tin mai mult de peisaje artistice decat de poezie, iar atmosfera lirica se afla intr-o continua miscare, cu urme din cele mai pitoresti privind trecerea de la o etapa a vremii la alta, scrisul sau devenind un itinerariu de rostiri metaforice din cele mai atragatoare ochiului, cu sensuri din cele mai diferite, de la infloritul pomilor si pana la scuturarea norilor de primii fulgi de zapada. Putem spune ca Mircea Miculi refuza ca pe seama haiku-ului sa filozofeze cu sine pentru a impresiona pe cineva. Nota definitorie pentru haiku-urile sale, pentru ca el nu se risipeste in explicarea scrisului sau. De la un hai