Pădurea fermecată
Eu sunt adeptul pescuitului la răpitor cu momeli artificiale, însă zilele trecute am avut onoarea să merg la pescuit cu un prieten pescar foarte bun la crap, în special pe Dunăre. Alegerea locaţiei a fost făcută evident de el, pe undeva în judeţul Mehedinţi, între localităţile Izvoarele şi Gruia. Când am ajuns acolo, am rămas uimit de ce peisaj aveam în faţă. O pistă de crap pe o plajă îngustă, dar foarte lungă, în spatele căreia se află o minunată dumbravă scoasă parcă din poveştile lui Sadoveanu. Fluviu, iarbă verde, nisip fin, umbră deasă, linişte şi dacă se poate şi ceva peşte, cam astea şi le doreşte orice pescar venit să se relaxeze, iar noi le aveam în faţă. Priveam către un apus roşu cărămiziu, oglindit pe o apă de turcoaz în care pădurea intra cu verdele ei cu tot şi toate astea însoţite de o melodie populară sârbească ce venea din depărtatul mal opus. Sunt scos din reverie de colegii mei care îmi amintesc că suntem la peşte şi mă pun la treabă. Ne apucăm de instalarea taberei, ţinând cont de viitoarele poziţii ale undiţelor pentru a le avea cât mai în raza vizuală. Nădirea
Imediat după instalare, în abordarea unei şedinţe la crap, urmează obligatoriu prepararea patului de nadă. Folosim boabe de porumb uscat, cca. 30-40 kg., înmuiate înainte de a face amestecul în apă, pământ de muşuroi sau argilă şi cânepă. Pentru nădirea „grea”folosim jumătate din boabe în amestec cu argilă şi cânepă, adăugăm apă treptat, până se creează un amestec omogen care trebuie să se ţină. Construim vreo 10-15 „cărămizi” pe care le ducem cu barca în larg, exact unde lansăm undiţele. În timp ce noi preparam la nadă, se strică vremea foarte rău, un vânt în rafale făcea pe Dunăre valuri uriaşe. Ne chinuim, dar după câteva încercări, reuşim să ducem în larg nada, exact pe locul propus. Tehnică
Un accesoriu important pe aceea locaţie este suportul de lans
