Necesitatea constituirii unei Administraţii a Căii Ferate Române, în subordinea Ministerului Transporturilor, care să preia activităţile de întreţinere şi reparaţii ale infrastructurii publice feroviare din România şi care să asigure accesul nediscriminatoriu atât al transportatorilor de marfă, cât şi al celor de pe calea ferată, este prima concluzie la care au ajuns specialiştii din domeniul transporturilor şi infrastructurii feroviare, după o nouă rundă de discuţii organizată recent de Club Feroviar.

În acest fel, se urmăreşte ieşirea din paradigma de ”societate comercială” pe care o are CFR în acest moment şi ar permite alocarea mai justă a fondurilor, consideră aceştia. La întâlnire, s-a subliniat faptul că, în cei 15 ani de reorganizare, infrastructura feroviară a fost văduvită în programele publice de întreţinere şi dezvoltare, deoarece a fost considerată ca o întreprindere generatoare de profituri sau pierderi şi mai puţin ca o infrastructură necesară derulării altor activităţi economice.

Pe fondul reaşezării economiei româneşti şi al desfiinţării a nenumărate servicii de transport de călători, veniturile directe ale companiei au fost în permanentă scădere. Dacă la calea ferată tariful se percepe în funcţie de parcursul efectiv al trenurilor şi rezultă o influenţă puternică din partea fluctuaţiilor de trafic, în transportul auto tariful se percepe pentru fiecare vehicul o dată pe an, deci nu există fluctuaţii la încasări.

Specialiştii au mai atras atenţia, potrivit Agerpres, asupra faptului că, în contextul în care peste jumătate din elementele componente ale infrastructurii feroviare sunt scadente la reparaţiile capitale sau cu durata de viaţă expirată, iar sumele alocate anual pentru lucrările de întreţinere şi reparaţii acoperă între 0% şi 2% din necesar, nu este surprinzător faptul că trenurile de călători şi marfă înregistre